Versetele 10-11 Noi v-am făcut loc pe pământ. Noi v-am dăruit traiul. Ce puţină mulţumire daţi însă! Noi v-am creat, apoi v-am desăvârşit chipul, după care am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam.” Şi ei aşa făcură în afară de Iblis care nu a fost între cei care s-au prosternat.
Versetul 54 Domnul vostru este Dumnezeu (إِنَّ رَبَّكُمُ اللَّـهُ). El a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe Tron (اسْتَوَىٰ عَلَى الْعَرْشِ). El acoperă ziua cu noaptea (يُغْشِي اللَّيْلَ النَّهَارَ) care o urmează fără odihnă. Soarele, luna şi stelele sunt supuse poruncii Sale. Nu ale lui sunt Facerea ( الْخَلْقُ) şi Porunca (الْأَمْرُ)? Binecuvântat fie Dumnezeu, Stăpânul lumilor! (تَبَارَكَ اللَّـهُ رَبُّ الْعَالَمِينَ )
Versetele 55-56 Chemaţi-L pe Domnul vostru, cu smerenie (تَضَرُّعًا ) şi în taină (خُفْيَةً ). El nu-i iubeşte pe călcătorii de lege (الْمُعْتَدِينَ ). Nu semănaţi stricăciunea pe pământ după ce a fost îndreptat. Chemaţi-L cu frică (خَوْفًا ) şi râvnă (طَمَعًا). Milostivenia lui Dumnezeu este aproape de cei care fac binele (الْمُحْسِنِينَ).
Versetele 57 El este Cel ce dezlănţuie vânturile (هُوَ الَّذِي يُرْسِلُ الرِّيَاحَ) ca vestire a milostiveniei Sale. Ele poartă nori grei, pe care îi împingem către un pământ mort. Acolo facem apa să cadă şi dăm la iveală roada de tot soiul. Tot aşa îi vom învia şi pe morţi. Poate vă veţi aminti!
Versetul 143 Când Moise veni la întâlnirea cu Noi, şi Domnul său îi vorbi, el spuse: “Domnul meu! Arată-mi-te ca să te văd!” Domnul spuse: “Tu nu mă vei vedea, însă uită-te către munte, dacă va rămâne la locul său, mă vei vedea.” Când Domnul său se făcu însă prezent pe Munte, acesta se sfărâmă în bucăţi, iar Moise căzu trăsnit. Când fu trezit, el spuse: “Mărire Ţie (سُبْحَانَكَ )! La Tine mă întorc (تُبْتُ إِلَيْكَ), căci eu sunt cel dintâi dintre credincioşi!”
