Versetele 1-8 Ta. Ha. Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim, ci ca amintire pentru cel cu frică, ca pogorâre de la Cel ce a creat pământul şi cerurile prea înalte. Milostivul (الرَّحْمَـٰنِ ) pe Tronul Său şade. Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre cer şi pământ şi cele de sub ţărână (لَهُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ وَمَا بَيْنَهُمَا وَمَا تَحْتَ الثَّرَىٰ ). Dacă vorbeşti răspicat, El cunoaşte taina chiar de este bine ascunsă. Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El (اللَّـهُ لَا إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ ). Ale Lui sunt cele mai frumoase nume (لَهُ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ)!
Versetele 49-56 Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise (فَمَن رَّبُّكُمَا يَا مُوسَىٰ ) ?” El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru făptura sa şi apoi l-a călăuzit (رَبُّنَا الَّذِي أَعْطَىٰ كُلَّ شَيْءٍ خَلْقَهُ ثُمَّ هَدَىٰ ).” Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?” Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu, într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită (لَّا يَضِلُّ رَبِّي وَلَا يَنسَى ).” El este Cel ce v-a făcut vouă pământul leagăn şi v-a tăiat vouă pe el drumuri. El a trimis din ceruri apă cu care facem să răsară ierburi de tot soiul. Mâncaţi şi paşteţi dobitoacele! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. Din pământ v-am creat şi în el vă întoarcem, şi din el vă vom mai scoate odată (مِنْهَا خَلَقْنَاكُمْ وَفِيهَا نُعِيدُكُمْ وَمِنْهَا نُخْرِجُكُمْ تَارَةً أُخْرَىٰ). Noi i-am arătat toate semnele Noastre, însă el a hulit şi le-a respins.”
Versetele 108-113 În Ziua aceea, ei îl vor urma pe cel care îi va chema. Glasurile se vor potoli înaintea Milostivului (الرَّحْمَـٰنِ ) şi nu vei auzi decât un murmur uşor. În Ziua aceea, mijlocirea nu-i va sluji decât celui căruia Milostivul (الرَّحْمَـٰنِ ) îi îngăduie şi a cărui spusă îi face plăcere. El ştie ceea ce se afla înaintea şi înapoia lor (يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ ), însă ei nu-L pot cuprinde pe El întru ştiinţă (لَا يُحِيطُونَ بِهِ عِلْمًا).Feţele se vor smeri înaintea Celui viu (لِلْحَيِّ ), a Celui ce este (الْقَيُّومِ ). Cel care poartă o nedreptate va fi pierdut, însă cel care a săvârşit fapte bune, credincios fiind, nu are a se teme nici de nedreptate, nici de mistuire. Noi am pogorât astfel un Coran arab în care am pus şi ameninţări. Poate se vor teme ori poate le va fi împrospătată amintirea!
