Versetul 1 Alif. Lam. Mim. Ra. Acestea sunt versetele Cărţii. Ceea ce ţi-a fost pogorât de la Domnul tău este Adevărul, însă cei mai mulţi oameni nu cred.
Versetele 2-4 Dumnezeu a ridicat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi. Apoi s-a aşezat pe Tron. El a supus soarele şi luna — fiecare alergând către un anumit soroc. El cârmuieşte totul şi lămureşte semnele. Poate vă veţi convinge de întâlnirea cu Domnul vostru! El este Cel ce a întins pământul. El a făcut munţii şi râurile pe el. El a făcut roade de tot felul în pereche. El învăluie ziua cu noaptea. Întru aceasta sunt semne pentru un popor care cugetă. Pe pământ sunt ogoare vecine unele cu altele, podgorii de vie, grâne şi curmali — mai mulţi pe o buturugă ori numai unul — toate udate sunt cu aceeaşi apă, însă Noi le alegem pe unele înaintea altora pentru mâncare. Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce pricepe.
Versetele 8-10 Dumnezeu ştie ce poate fiece femeie în ceea ce mitrele slăbesc şi în ceea ce sporesc. Orice lucru la El are o măsură. El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul (عَالِمُ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ ). El este Marele (الْكَبِيرُ ), Înălţatul (الْمُتَعَالِ ). Deopotrivă sunt înaintea Lui: cel dintre voi care îşi tăinuieşte cuvântul şi cel care îl spune tare, cel care se ascunde noaptea şi cel care se arată ziua.
Versetul 11 Îngerii sunt legaţi de paşii omului: înaintea şi înapoia lui, ei îl păzesc, cu poruncă de la Dumnezeu. Dumnezeu nu schimbă nimic la un popor până ce acesta nu-şi schimbă ce are în suflet. Când Dumnezeu vrea un rău unui popor, nimeni nu i se poate împotrivi. Nimeni nu are oblăduitor în afara Lui.
Versetele 12-15 El este Cel ce vă face să vedeţi fulgerul, spaimă şi nădejde, şi tot El dă la iveală norii grei. Şi Îl preamăresc cu laude tunetul şi îngerii (يُسَبِّحُ الرَّعْدُ بِحَمْدِهِ وَالْمَلَائِكَةُ ), de teama Lui. El trimite trăsnete şi loveşte cu ele pe cine voieşte. Ei se ceartă asupra lui Dumnezeu, însă El este cumplit de puternic (هُوَ شَدِيدُ الْمِحَالِ ). Către El este chemarea adevărului. Cei pe care îi cheamă în locul Lui nu le vor răspunde, precum cel care întinde căuşul mâinilor către apă s-o ducă la gură, însă nu o poate duce. Chemarea tăgăduitorilor nu este decât rătăcire. Cei din ceruri şi de pe pământ se prosternează înaintea lui Dumnezeu, ca şi umbrele lor, de voie ori de nevoie, dimineaţa şi seara.
Versetele 16-17 Spune: “Cine este Domnul cerurilor şi al pământului?” Spune: “Dumnezeu!” Spune: “Vă luaţi în locul Lui stăpâni care nu-şi pot nici lor folosi ori păgubi?” Spune: “Orbul şi văzătorul sunt deopotrivă? Întunecimile şi lumina sunt deopotrivă? Ori ei îi fac lui Dumnezeu semeni care ar fi creat precum El a creat, aşa încât această creaţie să le apară deopotrivă cu a Sa?” Spune: “Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor (اللَّـهُ خَالِقُ كُلِّ شَيْءٍ ). El este Unul (الْوَاحِدُ ), Biruitorul (الْقَهَّارُ )!” El trimite din cer apă ce curge pe văi după măsura lor şi şuvoiul cară o spumă deasupra, asemănătoare cu spuma a ceea ce focul topeşte pentru făurirea de podoabe şi unelte. Astfel Dumnezeu dă pilde despre adevăr şi deşărtăciune. Spuma se risipeşte în băşici, iar ce foloseşte oamenilor rămâne pe pământ. Astfel dă Dumnezeu pildele.
Versetele 38-39 Noi am trimis înaintea ta trimişi şi le-am rânduit soţii şi urmaşi. Nici un trimis nu poate aduce vreun semn decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Fiece timp are o Carte. Dumnezeu şterge ori întăreşte ceea ce voieşte. La El se află Maica Scripturii.
Versetele 40-41 Fie că-ţi arătăm o parte din ceea ce le-am făgăduit, fie că te vom chema la Noi, asupra ta este înştiinţarea şi asupra Noastră socoteala. Ei nu văd că Noi venim pe pământ pentru a-l micşora din toate părţile? Dumnezeu judecă (اللَّـهُ يَحْكُمُ) şi nimeni nu împiedică judecata Sa. El este grabnic la socoteală (هُوَ سَرِيعُ الْحِسَابِ )!
Versetul 43 Cei care tăgăduiesc spun: “Tu nu eşti un trimis!” Spune: “Dumnezeu este de-ajuns ca Martor între mine şi voi. La El este ştiinţa Cărţii.”
