Versetele 33-36 Pentru ei este un semn pământul mort căruia Noi îi dăm viaţă şi dăm la iveală din el grâne din care ei mănâncă. Noi am rânduit pe el livezile de curmali şi podgoriile de vie şi am făcut să ţâşnească izvoare ca ei să mănânce din rodul lui şi ceea ce au trudit mâinile lor. Nu sunt oare mulţumitori? Mărire Celui ce a creat soiurile toate (سُبْحَٰنَ ٱلَّذِى خَلَقَ ٱلْأَزْوَٰجَ كُلَّهَا) cele ce cresc din pământ de la sine şi cele de la ei şi cele pe care nu le cunosc.
Versetele 37-40 Este un semn pentru ei noaptea din care Noi dezghiocăm ziua şi ei rămân în beznă şi soarele ce aleargă spre un culcuş al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului (ٱلْعَزِيزِ ٱلْعَلِيمِ) ! Şi luna căreia i-am sorocit coborâşurile până când se întoarnă asemnea unei cozi de frunză de curmal, veche şi scorojită. Soarelui nu i se cuvine să prindă luna, şi nici nopţii să o ia înaintea zilei, ci toate plutesc în cerc.
Versetele 41-44 Pentru ei este un semn că le-am purtat seminţia pe corabia încărcată Şi lor le-am creat asemenea ei ca să urce pe ele. Dacă am voi, i-am îneca, şi nu ar avea nici un ajutor şi nu ar fi mântuiţi decât cu milostivenie de la Noi şi o bucurie vremelnică.
Versetele 71-76 Oare ei nu văd că Noi le-am creat lor, între cele pe care le-au făcut mâinile Noastre, dobitoacele peste care ei sunt stăpâni. Noi li le-am supus: unele de călărit, iar altele de mâncat. Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi. Şi ei şi-au luat dumnezei afară de Dumnezeu (ٱللَّهُ)! Poate vor fi ajutaţi! Ei nu îi vor putea ajuta, pe când ei le sunt lor oştire pregătită. Vorba lor să nu te mâhnească! Noi ştim ceea ce ei tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc.
Versetele 77-83 Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş! Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?” Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura (هُوَ بِكُلِّ خَلْقٍ عَلِيمٌ). El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat vouă focul pe care voi îl aprindeţi.” Cel ce a creat cerurile şi pământul, nu ar mai putea oare crea asemenea lor? Ba da, căci El este Creatorul cel Mare, Ştiutorul (هُوَ ٱلْخَلَّٰقُ ٱلْعَلِيمُ). Porunca Sa, când voieşte un lucru, este în a spune: “Fii!” Şi el este (كُن فَيَكُونُ). Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru (سُبْحَٰنَ ٱلَّذِى بِيَدِهِۦ مَلَكُوتُ كُلِّ شَىْءٍۢ) ! La El veţi fi întorşi!
